Taramul unde vietuiesc este un plai de dor....
Am si iarba si urzicutze dar si labe puternice cu care mai rastorn din cand in cand pamantul spre a imi face culcusul mai fain...
Sunt in contra-timp cu o vara blegoasa ce ma secatuieste de puteri incet incet....Adorm tarziu dupa orele 2 noaptea si incerc sa pastrez un ritm dracesc.
Din cand in cadn mka opresc sa privesc in urma...NU cu manie....
Mania s-a topit in vremuri trecute ca intr-un imens creuzet din care a iesit un fier dur ...stramb dar dur....nici nu ma sinchisesc sa indrept acel fier...Doar ca il mai ascut din cand in cand pe care un loc virtual in asteptarea unui asalt final asupra unei redute necucerite inca din viata mea.
Si dupa cucerire imi ung ranile cu ulei si ma invartosez sa merg mai departe spre alta reduta...
cand voi cuceri tot ce trebuie sa cuceresc...nu stiu...dar continui sa lupt cu natura umana a ursului din mine. Nu imi doresc sa devin un urs de circ dar incerc sa ma apropii cat de cat de oameni.
De unii m-am apropiat si am reusit sa le alin ranile...Poate ca asta imi este menirea in viata...Poate...cine poate sti ce iti este harazit....
Si oprindu-am sa alin o rana mai sorb o picatura de roua de pe un ochi incetosat si acea picatura de roua ma face sa merg tot mai departe....Ursul doar de asta se opreste sa aline si sa soarba lacrima....Nascut din chin si crescut cu chin stiu sa pretuiesc o lacrima.
Dar nu dati ursului potop de lacrimi, li se pierde valoarea si imbatati ursul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu